Prima proiecţie cinematografică publică a unui film, cu aparatul fraţilor Lumiere, are loc la 28 decembrie 1895, la Paris,în localul „Grand Cafe”, Boulevard des Capucunes. Filmul proiectat e intitulat La Sortie des Usines „Lumière” (Ieşirea din Uzinele Lumière). Un alt film foarte important a fost Sosirea unui tren în gară, care a rulat, imediat după premiera franceză, şi la Bucureşti.
Această dată de 28 decembrie 1895, marchează nu numai prima proiecţie cinematografică, ci şi naşterea unei noi arte, arta cinematografică, cea de-a şaptea artă cum mai este cunoscută, şi o nouă industrie, industria cinematografică.Dacă filmul este o artă sau o industrie, a fost o mare întrebare a multor oameni din lumea culturii, a intelectualităţii spirituale în general. Oare unde se termină industria şi unde începe arta? S-au căutat răspunsuri, şi iată la ce s-a ajuns.
Filmul este o industrie deoarece în el este investit capital pentru a fi realizat, este investit capital pentru exploatarea lui în săli de spectacole, care la începuturi nu erau cu mari „pretenţii”, dar cu timpul publicul se „emancipează” având pretenţia ca şi „nikel-odeonul” să devină un templu, un templu a celor ce vin în el nu numai pentru distracţie, ci şi la un spectacol deosebit, de artă, un spectacol a celei de-a şaptea arte.
Pentru începuturile cinematografului acele vederi mişcătoare, făcute de fraţii Lumiere, dar care deschid drumul documentarului, apoi acele comedioare, gen grădinarul stropit, făcute tot de către părinţii săi, pentru care nu le trebuiau un scenariu, o organizare regizorală, erau de ajuns. Dar iată că în această activitate de bâlci apare Georges Melies, Georges Méliès care îşi dă seama că pentru fiabilitatea cinematografului este nevoie de creerea unui scenariu pentru a se realiza o producţie, un film, pe care publicul să-l caute.
Această dată de 28 decembrie 1895, marchează nu numai prima proiecţie cinematografică, ci şi naşterea unei noi arte, arta cinematografică, cea de-a şaptea artă cum mai este cunoscută, şi o nouă industrie, industria cinematografică.Dacă filmul este o artă sau o industrie, a fost o mare întrebare a multor oameni din lumea culturii, a intelectualităţii spirituale în general. Oare unde se termină industria şi unde începe arta? S-au căutat răspunsuri, şi iată la ce s-a ajuns.
Filmul este o industrie deoarece în el este investit capital pentru a fi realizat, este investit capital pentru exploatarea lui în săli de spectacole, care la începuturi nu erau cu mari „pretenţii”, dar cu timpul publicul se „emancipează” având pretenţia ca şi „nikel-odeonul” să devină un templu, un templu a celor ce vin în el nu numai pentru distracţie, ci şi la un spectacol deosebit, de artă, un spectacol a celei de-a şaptea arte.
Pentru începuturile cinematografului acele vederi mişcătoare, făcute de fraţii Lumiere, dar care deschid drumul documentarului, apoi acele comedioare, gen grădinarul stropit, făcute tot de către părinţii săi, pentru care nu le trebuiau un scenariu, o organizare regizorală, erau de ajuns. Dar iată că în această activitate de bâlci apare Georges Melies, Georges Méliès care îşi dă seama că pentru fiabilitatea cinematografului este nevoie de creerea unui scenariu pentru a se realiza o producţie, un film, pe care publicul să-l caute.
Sărbătoarea importantă a filmului mondial are loc în fiecare an când se decernează premiile Oscar , ale Academiei Americane de Film, dar există şi festivalu
ri internaţionale de film la fel de prestigioase cum sunt cele de la Cannes cu premiul Palme d'Or, Veneţia cu premiul Leul de Aur, Berlin cu premiul Ursul de Argint, şi altele.
ri internaţionale de film la fel de prestigioase cum sunt cele de la Cannes cu premiul Palme d'Or, Veneţia cu premiul Leul de Aur, Berlin cu premiul Ursul de Argint, şi altele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu